Ultima ediţie a Salonului de la Tokyo a fost una tristă, lipsită de toţi constructorii europeni, americani sau chiar asiatici, cu excepţia celor niponi. Alte saloane internaţionale se luptă să reziste, dar nimeni nu le dă prea multe şanse. Atunci ce şanse mai are Bucureştiul? powered by CAR ROMANIA
Takashi Yamanouchi, preşedintele lui Mazda Motor Coporation, la sfâşitul speech-ului sau de la conferinţa de presă susţinută la Salonul de la Tokyo, afirma: ”Probabil că acest Salon va deveni unul de interes local. Noi şi alţi constructori japonezi vom continua să participăm, dar eforturile principale se vor îndrepta către alt Salon. Probabil, Shanghai!” Salonul nipon a fost mai trist ca niciodată. Lipsit de toţi ceilalţi mari constructori nu a mai avut dimensiunile de altădată şi, evident, strălucirea unei expoziţii faimoase prin conceptele spectaculoase.
Anul acesta au fost concepte, dar doar maşini care aşteaptă intrarea în producţie. Nimeni nu şi-a mai permis exerciţii de imaginaţie pe ideea “cam aşa ar putea arăta automobilul peste vreo 20 de ani!”. Lumea auto a devenit pragmatică şi, dacă poate tăia un cost, o face fără clipire. Anii în care un Mercedes cheltuia 35 mil. euro pentru un stand la Salonul IAA de la Frankfurt sunt departe şi, cu siguranţă, nu se mai întorc.
Pentru că situaţia marelui Salon de la Tokyo – considerat încă de OICA, unul dintre cele 6 mari Saloane auto ale planetei – este departe de a fi singulară. La Bologna, aproape nimeni nu vrea să participe. În aceste condiţii, organizatorii vor să meargă pe ideea de show, care să-i mai atragă pe oamenii dornici de entertainment. Dar să vezi noutăţi, nu mai poate fi vorba. Organizatorii Salonului de la Amsterdam au imaginat în acest an o formulă complet nouă.
Foarte mulţi constructori au refuzat participarea, dar o cauză contractuală deşteaptă care prevedea că retragerea participării îi costă oricum 100.000 de euro a făcut loc unui “second thought”. Aşa că organizatorii au făcut hale tematice – gen 4 x 4, limuzine, maşini sport etc – şi nu câte un stand pentru fiecare marcă, genul clasic şi consacrat. La prima vedere, părea o găselniţă de criză, dar la final s-a dovedit un eşec. Nici un producător/importator nu a fost mulţumit cu formula şi este foarte puţin probabil să se mai repete.
Tot mai mulţi analişti spun că lista Saloanelor auto se reduce dramatic. Există voci care afirmă că în Europa vom rămâne doar cu un singur Salon redutabil, cel de la Geneva. Este posibil să fie afectate chiar şi Parisul şi Frankfurtul. De altfel, în acest an, au existat câteva mărci care nu au venit la Frankfurt şi este cât se poate de posibil ca, la anul, la Paris să avem o situaţie similară. Atât Frankfurtul, cât şi Parisul să aibă soarta salonului de la Tokyo. În 2010, este de văzut cine va expune alături de producătorii francezi… Sergio Piccione, vicepreşedinte al COTY – Car fo the Year, ne spunea: “Mi-e teamă că vor dispărea, rând pe rând, foarte multe saloane. Vom ajunge ca, în Europa, să avem doar Geneva. Poate unul în SUA şi încă unul în Asia, probabil, Shanghai. În rest, doar expoziţii locale”. Este un scenariu sumbru, dar posbil.
Optimiştii ar spune că odată cu revenirea la vremuri mai bune, Saloanele auto se vor revigora. În fond, reprezintă una dintre cele mai bune modalităţi de promovare de noi produse şi concepte. Sunt evenimente care adună sute de mii dacă nu milioane de oameni interesaţi de fenomenul auto. Este locul unde se pot întâlni pasiunea pentru automobil, emoţiile, aspiraţiile, visurile. În fine, un salon este spaţiul unde mass-media îi întâlneşte pe executivii din industria auto mondială. Şi sunt ziarişti şi executivi care zboară şi peste continente pentru a participa la asemenea evenimente. Şi atunci, de ce nu ar reveni în forţă asemenea expoziţii mondiale?
În contextul actual, dispariţia SIAB, aproape că nici nu a fost băgată de seamă de cineva din industria auto mondială. Ba chiar nici de prea mulţi români, mult mai preocupaţi de alegeri şi scandaluri politice sau mondene decât de fenomenul auto. Manageri puşi pe tăiat costuri au profitat de neatenţia publicului şi de slăbiciunea mass-mediei româneşti, şi ea tabloidizată şi manipulată cu succes de cine trebuie… S-au tăiat şi bugetele de promovare şi marketing pentru a mai reduce din pierdere. Desigur, nici vânzările nu au mai venit, dar asta este o altă discuţie.
Cine nu a înţeles că business-ul cu automobile este unul scump în care bagi foarte mulţi bani şi numai aşa ai şanse să şi faci vânzări nu are prea multe şanse de reuşită. Punctual, SIAB poate dispărea. Unii vor spune că nimeni nu are de suferit şi nici prea multe regrete nu va lăsa în urmă. Probabil că au dreptate în mare măsură, fie şi dacă ne uităm la ce se întâmplă prin alte locuri pe la case mult mai mari şi mai bogate. Cam cinic pentru noi, iubitorii automobilului, dar nu este singurul lucru cinic din viaţa în plină criză.