Escaladă pe patru roți

Trecerea peste obstacole este cel mai des întâlnit procedeu de off-road. Cum un 4x4 adevărat cu gardă mare la sol şi reductor nu pune probleme atât de mari celui de la volan, am decis să vedem cum stau lucrurile atunci când ne aflăm la volanul unui SUV.

Ca idee generală avem trei tipuri mari de obstacole pe care le putem întâlni: cele punctiforme şi cu dispunere foarte deasă, în genul muşuroaielor de cârtiţă, obstacole de tipul unor ridicături alungite asemănătoare unui val de mare şi găurile sau şanţurile formate de şiroirea apelor freatice pe drumurile forestiere.
deschidere.jpg

Cea mai importantă regulă pe care trebuie să o aplicăm este aceea potrivit cărea obstacolele se ocolesc prin lateral sau se trece cu roata peste ele. Niciodată pietre, obstacole gen muşuroi de cârtiţă sau ceva similar nu se iau între roţile maşinii. Când ne deplasăm pe astfel de zone trebuie să ne alegem traiectoria în aşa fel încât roţile să fie plasate cât mai sus pe microrelieful trenului. Altfel riscăm să lovim braţele suspensiei, radiatorul sau carcasele inferioare ale motorului şi transmisiei.

Obstacolele de tip „val“ se atacă în oblic. Alegerea traiectoriei este foarte importantă, pentru că trebuie să ajungem în situaţia să aducem maşina către vârful obstacolului în aşa fel încât în punctul respectiv roţile faţă să fie drepte. Anvelopele asigură tracţiune maximă pe direcţia longitudinală a profilului, astfel că orice pivotare a roţilor diminuează motricitatea maşinii. Dacă nu ne-am încadra oblic, ci am trece drept peste obstacol, cu ambele roţi anterioare deodată, riscăm să facem balans şi să lovim grav maşina pe dedesubt. Există şi pericolul de a rămâne suspendat pe pragurile caroseriei, pericolul pe care îl diminuăm mult dacă procedăm corect.

Nu trebuie să ajungem însă în situaţia de a patina roţile pe pământ sau iarbă. Când suprafaţa este alunecoasă, trebuie să ne luăm un pic de avânt pentru că anvelopele nu ne mai asigură o transmitere bună a forţei motoare în pata de contact. Nu trebuie exagerat însă cu elanul pe care îl vom lua. Dacă este prea mare, riscăm să imprimăm balans mare caroseriei sau să desprindem roţile de la sol. În ambele cazuri putem aduce avarii importante automobilului.
IMG_0421.jpg

O altă chestiune care ţine de exploatarea maşinii este reglarea corectă a elementelor postului de conducere. Oglinzile retrovizoare externe trebuie potrivite în aşa fel încât să vedem colţurile posterioare ale maşinii şi, dacă se poate, şi roţile din spate. Trebuie să ţinem cont de faptul că roţile faţă şi spate nu urmează acelaşi traseu şi doar oglinzile ne permit să verificăm dacă şi puntea posterioară a trecut cu bine de obstacol. Este foarte important să cunoaştem întotdeauna poziţia roţilor faţă în ceea ce priveşte unghiul lor de rotaţie.

Electronica de asistare a tracțiunii
În cazul suprafeţelor cu aderenţă redusă (zăpadă, iarbă udă, noroi) controlul tracţiunii trebuie anulat. De cele mai multe ori funcţia acestuia este înglobată în sistemul de asistare al stabilităţii maşinii (ESP, ASC, VSC sau orice altă denumire comercială). În situaţiile de drum menţionate o oarecare alunecare relativă a anvelopelor este inevitabilă, iar, în momentul în care se face acest lucru, sistemul de control al tracţiunii tinde să ne reducă puterea motorului pentru a evita patinarea. Astfel ajungem în situaţia în care apăsăm pe acceleraţie, iar motorul nu răspunde.

Utilizarea tracțiunii integrale
Există modele precum Mitsubishi Outlander care permit blocarea cuplajului interaxial, astfel încât cele două punţi împart forţele motoare în mod egal. La trecerea peste obstacole utilizaţi cu precădere acest mod pentru că vă ajută să utilizaţi cât mai eficient forţa de tracţiune indusă roţilor de către motor, iar anvelopele vor avea o patinare minimă. Altfel, în cazul în care roţile au o alunecare relativă, obstacolele devin foarte dificil de escaladat, mai ales în condiţii de iarbă udă sau noroi.

Atenție la volan și la roți
Volanul se ţine întotdeauna cu două mâini pentru a nu a exista pericolul de a ne fi „smuls“ din mână de şocurile transmise de către denivelările drumului prin intermediul sistemului de direcţie. Pentru a avea eficienţă maximă în manevrare, dacă asociem volanul cu cadranul unui ceas analogic, mâinile ar trebui ţinute la ora 09:15. Asta ne permite să avem eficienţă maximă la virare şi să apucăm volanul ferm cu ambele mâini pentru a evita smulgerea sa. De asemenea, acest sistem de prindere ne ajută să ţinem minte mai uşor şi câte ture de volan am dat la un moment dat.