Subaru Tribeca

Lansat pe piaţă în 2005 şi restilizat masiv în 2008, Subaru Tribeca este un crossover urban full size, ce atacă zona premium a acestei categorii de autoturisme. Un succes în America, dar o prezenţă oarecum discretă pe străzile României, Subaru Tribeca nu are poate atât de multă atenţie cât s-ar cuveni. Nu de alta, dar după două zile de mers cu el prin Bucureşti şi pe şoselele de lângă vă spunem că ştie meserie ca la carte şi are foarte mult de oferit.

Nu insistăm asupra a ceea ce s-a schimbat la facelift-ul din 2008. Am făcut-o la vremea respectivă în paginile revistei şi chiar şi aici pe site. Acum vă prezentăm impresiile de condus, analizate la rece, dincolo de euforia momentului de lansare, când ţineam în mâini volanul unei maşini aproape noi-nouţe. Între timp Tribeca s-a mai maturizat. Pe stradă lucrurile sunt mai mult decât plăcute dacă ne raportăm la stilul şi gabaritul maşinii. Să recapitulăm: avem o maşină de 1908 kg, 4,85 metri lungime, 1,7 metri înălţime, 7 locuri, gardă la sol de 215 mm.

Toate astea sunt date care sperie la prima vedere şi te fac să te gândeşti la un corssover mare cât o garsonieră, înalt, greu şi cu o gardă la sol care o va face şă se mişte greu şi să se încline ca barca pe valuri. Surprize, surprize! Graţie motorului de 258 CP şi a sistemului de tracţiune integrală impecabil Tribeca nu are astfel de obiceiuri urâte. Stă lipită de asfalt, are o suspensie suplă care filtrează foarte bine gropile, însă caracteristica neliniară de amortizare face ca înclinarea maşinii în viraje să fie rezonabilă pentru a nu induce panică celor din maşină. Mai este încă un aspect pentru care Tribeca are o ţinută atât de bună în viraj în pofida gabaritului. Este vorba despre distribuţia maselor. Să nu uităm că Subaru foloseşte motoare cu arhitectură de tip boxer. Aceasta permite ca propulsorul să fie plasat foarte jos, în linie cu elementele transmiei – şi ele mai coborâte pe verticală decât la un alt SUV cu arhitectură convenţională - astfel că distribuşia de mase pe verticala maşinii este foarte avantajoasă din punct de vedere al caracteristicilor dinamice.

Sigur, toate acestea le discutăm prin prisma gabaritului maşinii şi a gărzii la sol specifică unui SUV. Dacă ne raportăm la o berlină de segment mediu sau mare discuţia nu are rost. Acceleraţia este foarte competitivă - mai ales dacă te gândeşti că motorul de 3,6 litri are de mişcat peste 2 tone – că doar sunt şi pasageri în maşină - iar viteza de croazieră pe şosea este mai mult decât permite legea. Constructorul creditează maşina cu peste 200 de km/h, iar noi vă spunem că se poate merge în confort şi siguranţă absolută pe autostradă cu 150 – 160 de km/h. Este drept că o a şasea treaptă ar fi fost mai mult decât utilă aici, reducând din turaţia motorului şi implicit din consum.

Comportamentul bun în viraje este dat şi de o mică particularitate a sistemului de tracţiune integrală. El este setat pentru un raport de distribuţie a cuplului de 45% pe puntea faţă, respectiv 55% pe puntea spate. În plus, suspensia de la roţile anterioare este puţin mai moale decât aceea a roţilor posterioare. Aceste două aspecte coroborate fac ca maşina să o ţinută de drum ceva mai apropiată de noţiunea ideală numită “neutru”. Evident, există o uşoară tendinţă subviratoare însă ea este discretă, se manifestă doar atunci când frânezi prea târziu în viraj şi ai atacat cu viteză prea mare. Oricum, o astfel de tendinţă este rezolvată destul de rapid de controlul tracţiunii şi al stabilităţii. Esenţial este să luaţi piciorul de pe frână şi să lăsaţi maşina să îşi facă treabâ. Dacă veţi continua să frânaţi nu faceţi decât să măriţi amploarea derapajului şi să îngreunaţi munca electronicii maşinii.

La senzaţia de confort constituie şi “colaborarea” dintre motor, cutia de viteze şi direcţie. Subaru a vrut să facă din Tribeca un model mai rafinat şi mai orientat către familie, operaţie care a reuşit perfect. Astfel caroseria şi compartimentul motor sunt foarte bine insonorizate, iar etajarea şi softul cutiei de viteze automate reuşesc să impiedice motorul să urce prea mult în turaţie. Cel puţin în cazul aplicării unui stil de condus relaxat şi fluid. Dacă te răsteşti la acceleraţie se răsteşte şi turaţia la tine şi implicit cei 258 de cai de sub capotă. O fac însă cu stil, dar şi cu un zgomot plăcut. Necazul este că armăsarii lui Tribeca sunt puţin cam gurmanzi. Noi am reuşit vreo 18 l/100 prin Bucureşti, însă posesori de Tribeca ce merg prin zone excesiv de aglomerate vorbesc de 19l/100 şi chiar peste. Altfel, în afară de consumul uşor, uşor cam mare – nu de speriat însă pentru un motor de 3,6 l şi 258 CP – nu prea ai ce sa îi reproşezi lui Tribeca. Poate doar lipsa celei de-a şasea trepte despre care vorbeam mai devreme. 

Spaţiul interior este foarte generos, pasagerii de pe bachetă literalmente lăfăindu-se la fel ca pe o canapea casnică. În plus au şi sistem de climatizare separat, ceea ce sporeşte şi mai mult starea de bine.

Finisarea interioară este corectă pentru un model cu pretenţii de a accede în segmentul premium. Materialele plastice sunt de bună calitate, bordul şi panourile uşilor nu sună neplăcut nici în exploatare şi nici când le atingi, iar ergonomia afişajelor şi a butoanelor este OK. Atenţie însă la aerul condiţionat, ale cărui comenzi trebuie reglate cu levierul cutiei de viteze în poziţia D. În poziţia P este ceva mai dificil. 

Despre off-road nu vrem încă să deschidem subiectul. Aşa cum am făcut şi cu Ford Kuga, vom face un test în care vom analiza exclusiv acest aspect. Oricum, Subaru insistă că Tribeca este un crossover de tip “urban renaissance” – adică unul care vrea să revoluţioneze SUV-ul ca şi tip de vehicul destinat explorării junglei urbane – şi nu un aventurier care să vă poarte peste munţi şi dealuri. Oricum, garda la sol generoasă şi sistemul de tracţiune integrală au cu siguranţă ceva de spus în acest domeniu. Însă, vorba aceea, totul într-o emisiune viitoare.