Un nou episod

Am vrut iarnă pentru ca Ford-ul nostru să-şi arate potenţialul şi ce-am vrut am primit! Ne-am căţărat şi am trecut peste tot felul de mormane de zăpadă, am găsit locuri de parcare acolo unde alte turisme nici nu visau să intre şi ne-am bucurat de peisajele albe muntoase.

Tracţiunea integrală AWD a lui Kuga nu ne-a oferit nici o emoţie atunci când situaţia devenea mai delicată, dar cu toate acestea sunt două lucruri esenţiale pe care trebuie să le ai în condiţii specifice Polului Nord: anvelope de iarnă şi o lopată.

Indiferent de ce SUV ai avea, dacă acesta este echipat cu pneuri de vară, nu vei reuşi să treci nici măcar peste un bulgăre. Noi ştiam lecţia şi maşina noastră a umblat încălţată cu Michelin-uri specifice. Dar, cu toate acestea, ce te faci atunci când dimineaţa vrei să pleci la birou şi găseşti în faţa maşinii un maldăr de zăpadă la care au contribuit în egală măsură atât vecinul de parcare, cât şi drumarii. Nici măcar Kuga nu poate sări peste asemenea obstacole şi în consecinţă trebuie să pui mâna pe lopată.

Dar încet-încet toate aceste mici impedimente au trecut şi primăvara este din ce în ce mai prezentă. Atunci la ce ne mai trebuie un SUV când cerul este senin şi asfaltul uscat? Care asfalt? Micile impedimente se transformă în mari probleme. După trecerea iernii, carosabilul Bucureştiului arată ca un şvaiţer, cu mii de gropi pe care îţi este imposibil să le ocoleşti. Noroc cu garda la sol generoasă şi suspensia confortabilă care ne limitează suferinţa, dar ea există. Nici dacă vrei să evadezi, să zicem spre Braşov, nu ai cum să scapi de cratere. Drumul spre Sinaia a devenit o adevărată cursă cu obstacole, din care scapă cine poate. Este un alt test de anduranţă pentru suspensiile lui Kuga, test în timpul căruia am constatat că zgomotul produs de acestea la trecerea peste denivelări este la un nivel acceptabil. Inevitabil, consumul înregistrat are valori din ce în ce mai mici, cel urban îndreptându-se treptat spre 10,0 l/100 km.